Deşi oamenii de ştiinţă ştiu despre existenţa acestui continent de câteva decenii, abia în ultimii ani Zealandia a fost recunoscută public ca fiind cel mai tânăr, cel mai mic şi mai subţire continent, în cea mai mare parte scufundat.

La un moment relativ scurt din istoria Pământului, suprafaţa sa extinsă s-a aflat deasupra valurilor, animalele şi plantele de pe el ajungând până în Noua Caledonie şi estul Australiei.

Majoritatea grupurilor de dinozauri, inclusiv falnicii titanozauri, au cutreierat peisajul său de joasă altitudine, lipsit de munţi.

Astăzi, 94 de procente din Zealandia se află sub apă - şi dacă oceanele ar fi drenate, s-ar putea observa că se extinde pe circa 4,9 milioane de kilometri pătraţi în Pacificul de Sud.

Însă, hărţile noi, publicate recent de GNS Science, alături de un nou site web interactiv intitulat ''E Tuhura - Explore Zealandia'', oferă ocazia de a-l explora în detaliu.

Când vastul supercontinent Gondwana s-a despărţit în cinci fragmente de dimensiuni continentale, au fost create America de Sud, Africa, Antarctica, India şi Australia, dar şi Zealandia. Acest eveniment a avut loc progresiv, în urmă cu 150 până la 50 de milioane de ani, oarecum ca un puzzle în sens invers, după cum scrie The New Zealand Herald.

Intervalul de timp în care a avut loc separarea Zealandiei de Gondwana, şi în final scufundarea sa în ocean, a fost revizuit pe măsură ce noi dovezi geologice au ieşit la iveală. Acest lucru a indicat faptul că timp de cel puţin 400 de milioane de ani, până în urmă cu aproximativ 100 de milioane de ani, Placa Pacificului s-a aflat sub marginea estică a Gondwana. Sedimentele s-au acumulat de-a lungul marginii continentului unde s-au sfărâmat şi s-au deformat în timp ce erau înghesuite de plăcile de coliziune.

În urmă cu aproximativ 100 de milioane de ani, situaţia tectonică s-a schimbat din nou, iar Gondwana s-a întins şi s-a fragmentat, astfel desprinzându-se în cele din urmă un fragment mare, care a devenit Zealandia. În prima etapă, acesta s-a aflat la suprafaţă, însă s-a scufundat treptat - pe măsură ce Marea Tasmaniei a crescut - şi a continuat să se subţieze până când, în urmă cu aproximativ 25 de milioane de ani, cea mai mare parte a sa a fost înghiţită de ape.

Dacă întreaga suprafaţă a Zealandiei a fost acoperită complet de ape este un subiect mult timp dezbătut de oamenii de ştiinţă, însă dovezi fosile şi enigme vii, precum reptilele tuatara şi copacul kauri, sugerează că unele mici insule din Zealandia au supravieţuit marii scufundări.

Şi chiar dacă doar 1% din Zealandia a rămas deasupra apelor, acesta ar reprezenta peste 2.500 de kilometri pătraţi - o suprafaţă de peste o mie de ori mai mare decât cea a Stephens Island, unde trăiesc în prezent peste 30.000 de tuatara, au precizat oamenii de ştiinţă.

Studierea Zealandei din prezent a fost dificilă deoarece cea mai mare parte a acesteia se află la peste un kilometru sub ape. ''Aceste hărţi reprezintă un punct de referinţă ştiinţific - dar sunt mai mult decât atât'', a declarat geologul Nick Mortimer, unul dintre autorii studiului publicat de GNS Science, citat de EFE. ''Ele sunt o modalitate de a comunica munca noastră colegilor, părţilor interesate, profesorilor şi publicului. Am realizat aceste hărţi pentru a oferi o imagine exactă, completă şi actualizată a geologiei Noii Zeelande şi a zonei de sud-vest a Pacificului'', a precizat specialistul adăugând că aceste hărţi ''oferă un context nou în care poate fi explicat şi înţeles locul în care se află vulcanii din Noua Zeelandă, graniţa plăcilor şi bazinele sedimentare".

Conducătorul programului, Vaughan Stagpoole, a precizat că site-ul - data.gns.cri.nz/tez - oferă modul perfect în care utilizatorii pot explora aceste date din casele lor.