„Am descoperit că saramurile de pe Marte pot conţine suficient oxigen pentru ca microbii să respire”, a precizat Vlada Stamenkovic, fizician la Jet Propulsion Laboratory din California. „Revoluţionează înţelegerea noastră despre potenţialul existenţei vieţii pe Marte, astăzi şi în trecut”, a adăugat acesta, scrie Descoperă.

Până acum, se credea că oxigenul de pe Marte era insuficient pentru a susţine chiar şi viaţa microbiană. „Nu am crezut că oxigenul poate juca un rol în existenţa vieţii pe Marte din cauza rarităţii sale în atmosferă, circa 0,14%”, a precizat Stamenkovic.

Pe Pământ, organismele aerobice, adică cele care trăiesc prin consumul de oxigen, au evoluat împreună cu cele care au fotosinteză (plantele), care transformă CO2 în O2. Gazul a avut un rol critic în emergenţa vieţii complexe, mai ales după Marele Eveniment de Oxidare de acum 2,35 miliarde de ani, relatează Phys.

Dar planeta noastră are microbi la fundul oceanelor, în medii lipsite de oxigen. „De aceea, de fiecare dată când ne-am gândit la viaţă pe Marte - am studiat potenţialul pentru viaţă anaerobă”, a adăugat cercetătorul.

Noul studiu a început cu descoperirea de către roverul Curiosity al NASA a oxizilor de mangan, care sunt compuşi chimici care pot fi produşi doar cu ajutorul unei cantităţi ridicate de oxigen.

S-a mai stabilit şi prezenţa depozitelor de saramură, cu variaţii notabile ale elementelor pe care le conţin. Un conţinut extrem de ridicat de sare permite apei să rămână în stare lichidă - o condiţie necesară pentru dizolvarea oxigenului - la temperaturi mult mai scăzute, făcând ca saramurile să devină un mediu propice pentru microbi.

Depinzând de regiune, anotimp şi timpul din zi, temperaturile pe Planeta Roşie pot varia între -195 şi -20 de grade Celsius. Cercetătorii au creat primul model care descrie cum oxigenul se dizolvă în apă sărată la temperaturi de sub 0 grade.

Al doilea model a estimat schimbările climatice de pe Marte în ultimele 20 de milioane de ani şi în următoarele 10 milioane. Împreună, calculele au arătat care regiuni ale Planetei Roşii pot produce oxigen din saramură, iar aceste date pot ajuta la stabilirea locurilor de amartizare pentru viitoarele vehicule.