Ceilalţi 13 membri ai Consiliului au votat în favoarea acestui text.

Este vorba despre cel de-al 14-lea veto al Rusiei faţă de o rezoluţie privind Siria de la începutul Războiului din Siria în 2011 şi de al doilea în decurs de patru luni cu privire la un text de natură umanitară cu privire la această ţară.

Autorităţile siriene ”au reluat controlul asupra celei mai mari părţi a teritoriului”, iar această rezoluţie este ”depăşită”, a justificat vineri ambasadorul rus la ONU Vasili Nebenzia.

”Nu există alternativă” la acest ajutor transfrontalier, i-a relicat adjuncta ambasadorului Franţei Anne Gueguen, care a catalogat opţiunea Rusiei drept ”iresponsabilă” şi ”sinistră”. Această poziţie a fost adoptată şi de ambasadoarea americană la ONU Kelly Craft.

”Sunt în stare de şoc”, a declarat ea. ”Azi am făcut un pas enorm în urmă în termeni de credibilitate”, a deplâns ea, exprimându-şi ”profunda dzamăgire”.

Autorizarea ONU a ajutorului transfrontalier expiră la 10 ianuarie, iar membrii Consiliului de Securitate au în continuare posibilitatea să negocieze un compromis până la acest termen.

Până la 10 ianuarie ”mai este timp să se ajungă la o soluţie, dacă toată lumea vrea”, a comentat ambasadoarea britanică la ONU Karen Pierce.

În septembrie, Moscova a recurs la dreptul său de veto împotriva unui text care reclama o încetare a focului la Idleb (nord-vest), iniţiat tot de Germania, Belgia şi Kuwait. Acest blocaj nu a fost depăşit.

Textul germano-belgiano-kuwaitian cu privire la ajutor cerea prelungirea autorizării transfrontaliere, în vigoare din 2014, cu un an, prin trei puncte de trecere - două la frontiera turcă şi unul la frontiera irakiană.

Miercuri, încercând să reducă opoziţia rusă, coautorii textului au făcut un pas prin abandonarea cererii unui al patrulea punct de trecere, la frontiera cu Iordania, nefolosit din 2018.

La începutul săptămânii, Rusia a propus un text concurent, prin care cerea o prelungire a autorizării pe o perioadă de şase luni. Moscova cerea totodată să se lase deschise doar două puncte de trecere, cele de la frontiera cu Turcia, şi închiderea celor de la frontierele irakiană şi iodaniană.

Principala susţinătoare a regimului sirian al lui Bashar al-Assad consideră că Damascul a recucerit de un an un control suficient în ţară pentru a asigura transferul ajutoarelor internaţionale de pe teritoriul sirian.

După veto, Rusia şi-a supus vineri textul unui vot, însă fără să obţină cele nouă voturi indispensabile adoptării acestuia. Rusia, China, Africa de Sud, Coasta de Fildeş şi Guineea Ecuatorială au votat ”pentru”. Statele Unite, Franţa, Regatul Unit, Polonia, Peru şi Republica Dominicană au votat ”împotrivă”. Germania, Belgia, Kuwaitul şi Indonezia s-au abţinut.

”Dacă sunteţi atât de îngrijoraţi de Siria, de ce nu aţi votat pentru textul rus?”, a tunat ambasadorul chinez la ONU Zhang Jun, acuzând acuzaţii de iresponsabilitate din partea occidentalilor.

”Lacrimile de crocodil ale ruşilor şi sirienilor” după respingerea textului rus ”cu privire la ceea ce se va întâmpla pe teren sunt o ipocrizie de-ţi taie răsuflarea”, a apreciat Karen Pierce.

Ajutorul umanitar transfrontalier - hrană, ajutoare medicale - ajută aproximativ patru milioane de sirieni, însă în total 11 milioane de sirieni continuă să primească un ajutor internaţional după aproape nouă ani de război.

Potrivit ONU, ajutorul transfrontalier rămâne vital, în contextul în care situaţia umanitară s-a deteriorat de un an de zile, iar Siria intră în iarnă.

Consiliul de Securitate al ONU şi-a ţinut vineri reuniuna lunară cu privire la partea politică a dosarului sirian, care s-a tradus în constatarea eşecului înfiinţării unui Comitet Constituţional, menit să deschidă calea unei soluţii politice în Siria.

Emisarul ONU pentru Siria Geir Pedersen a prezentat o imagine sumbră a lucrărilor Comitetului, în impas din cauza lipsei unui acord asupra programului activităţilor acestei instanţe aflate în funcţie de la sfârşitul lui octombrie.

Nicio nouă reuniune a Comitetului nu este prevăzută în viitorul apropiat, iar reprezentantul ONU şi-a exprimat de asemenea ”marea frustrare” faţă de lipsa unor progrese în vederea eliberării unor deţinuţi sau clarificării sorţii unor dispăruţi.