În acest lungmetraj, regizorul rus, în vârstă de 83 de ani, prezintă căutările zadarnice întreprinse de o mamă, susţinătoare convinsă a idealurilor sovietice, veterană a celui de-Al Doilea Război Mondial şi membră a filialei locale a Partidului Comunist, pentru a-şi găsi fiica, dată dispărută după focurile de armă trase asupra unei mulţimi de muncitori furioşi.

„Dear Comrades!" abordează ambivalenţa vieţii prin intermediul „unei femei foarte puternice, care este stalinistă, foarte pură (...) care crede în comunism" şi dificultăţile pe care ea le are atunci când trebuie „să înţeleagă că viaţa este mai complexă" de atât, a explicat cineastul rus.

Filmul, susţinut de ministrul rus al Culturii, reconstituie masacrul de la Novocerkassk, unde, pe 1 iunie 1962, 5.000 de muncitori au ieşit pe străzi pentru a protesta faţă de creşterea preţurilor şi scăderea salariilor lor.

Armata sovietică şi agenţii KGB au ucis 26 de persoane şi au rănit alte 87. Şapte lideri ai mişcării muncitoreşti au fost executaţi. Orice informaţie despre acea represiune a rămas strict secretă până la sfârşitul anilor 1980, cu puţin timp înainte de dezmembrarea U.R.S.S. din 1991.

Subiectul filmului „poate să pară foarte actual, dar, sincer, nu am intenţionat acest lucru. Nu-mi pasă, ceea ce mă interesează sunt personajele mele", a declarat cineastul rus, premiat de mai multe ori la Cannes şi la Veneţia. „Dacă îl întrebaţi pe un compozitor de ce scrie o simfonie în acel moment, el vă va spune: 'Du-te dracului!'. Răspunsul e acelaşi şi în cazul meu", a adăugat Andrei Koncealovski.

Filmul său este „un basm despre personaje, bune şi rele în acelaşi timp", a adăugat cineastul, care, deşi a afişat în ultimii ani o anumită apropiere de Vladimir Putin, a spus că "niciun considerent politic" nu i-a influenţat decizia de face acest lungmetraj.

"Foarte idealişti"

Filmul, turnat în alb-negru şi în format 4/3 pentru a recrea ambianţa din epocă, arată responsabilitatea autorităţilor sovietice în acel masacru şi modul în care ele au făcut totul pentru a ascunde tragedia: gudronul adus în aceeaşi seară pentru a acoperi petele de sânge, angajamente de confidenţialitate semnate sub ameninţarea pedepsei cu moartea, etc.

În acelaşi timp, regizorul Andrei Koncealovski, fiul poetului Serghei Mihalkov, care a scris versurile imnului U.R.S.S., insistă asupra ambivalenţei personajelor sale. Este şi cazul unui agent al KGB care alege să nu se supună şi să o ajute pe eroină în căutările ei.

„Mulţi comunişti erau foarte idealişti, fără să aibă nicio idee despre felul în care lucrurile puteau să ajungă la sfârşit", a mai spus cineastul rus, care a folosit în această peliculă sute de figuranţi şi actori neprofesionişti.

„Cei mai mulţi dintre oamenii care au trăit sub regimul sovietic credeau că ei creau ceva foarte special şi benefic pentru omenire", a declarat actriţa principală din această peliculă, Iulia Visoţkaia, care este şi soţia regizorului.

„Au existat multe lucruri bune şi lucruri oribile. Cine suntem noi pentru a le judeca? Eu trebuie doar să-mi fac meseria de actriţă", a adăugat ea.

Andrei Koncealovski, care s-a întors după mai mulţi ani în Rusia după o carieră americană, a semnat peste 20 de lungmetraje, inclusiv pelicule foarte apreciate precum „Runaway Train", "The Postman's White Nights" şi „Paradise". El este decanul de vârstă al cineaştilor selectaţi în acest an în competiţia de la Veneţia şi care concurează pentru Leul de Aur, la 60 de ani după prima sa participare la Mostra veneţiană.

„Aceşti ultimi 30 de ani, de după prăbuşirea Uniunii Sovietice, au dovedit dintr-un anumit punct de vedere că mentalitatea rusă nu este făcută pentru piaţa liberă sau pentru capitalism", a adăugat cineastul rus.

Comunismul în Rusia a permis ca lăcomia să fie controlată de către stat. „Societatea viitoare va fi o societate în care lăcomia va fi sub control şi suprimată. Acesta este socialismul", a concluzionat Andrei Koncealovski.