Descoperirea acestui furt de dimensiuni galactice a fost făcută datorită datelor obţinute de telescopul spaţial Gaia, principalul instrument al unei misiuni europene aflată în desfăşurare, ce are drept obiectiv măsurarea cu precizie a mişcărilor unui miliard de stele. Aceste observaţii includ date şi despre mişcarea câtorva galaxii din apropiere.

O echipă de cercetători a comparat aceste informaţii cu simulările computerizate care au replicat aceste mişcări pe perioade lungi de timp. Comparaţia a sugerat că patru galaxii pitice cu strălucirea foarte slabă şi alte două galaxii pitice (Carina şi Fornax) au făcut cândva parte din Marele Nor al lui Magellan.

În timp cosmic, acest "furt" nu s-a produs foarte demult. Aceste galaxii pitice au rămas prizoniere în câmpul gravitaţional al Căii Lactee în urmă cu "doar" aproximativ 1 miliard de ani, în contextul în care vârsta întregului Univers este estimată la aproximativ 14 miliarde de ani. În urma acestui eveniment, însuşi Marele Nor al lui Magellan a rămas captiv în câmpul gravitaţional al Căii Lactee, fiind în prezent cea mai mare galaxie satelit a galaxiei noastre.

Împreună cu Calea Lactee şi cu Andromeda, Marele Nor al lui Magellan face parte din Grupul Local de galaxii.

"Dacă atât de multe (galaxii) pitice ni s-au alăturat împreună cu Marele Nor al lui Magellan atât de recent, înseamnă că proprietăţile populaţiei de sateliţi ai Căii Lactee în urmă cu doar 1 miliard de ani erau radical diferite, ceea ce ne modifică înţelegerea modului în care cele mai mici galaxii se formează şi evoluează", a comentat coordonatorul acestui studiu, Laura Sales, astronom la University of California, Riverside.