Potrivit oamenilor de ştiinţă, datele prezentate în studiu oferă informaţii noi, tulburătoare, despre impactul poluării asupra mamiferelor marine, informaţii ce ar putea ajuta la salvarea speciilor vulnerabile şi în declin.

De asemenea, constatările ar putea reprezenta un semnal de alarmă pentru oameni, deoarece balenele şi delfinii consumă specii de vieţuitoare marine care se află şi pe mesele oamenilor, au atras atenţia cercetătorii.

„Trebuie să facem tot ce putem pentru a reduce cantitatea de substanţe toxice care pătrund în mediul nostru marin şi care au urmări importante asupra sănătăţii şi a mediului, nu doar pentru vieţuitoarele marine, ci şi pentru oameni'', a declarat autorul principal al studiului, doctor Annie Page-Karjian.

„Delfinii consumă o varietate de peşti şi creveţi din aceste medii marine, la fel şi oamenii'', a adăugat Page-Karjian, specialistă în biologie marină la Institutul Oceanografic Harbour Branch din Fort Pierce, Florida.

Pe lângă compuşii chimici prezenţi în plastic, în cadrul studiului au fost identificate în corpul animalelor eşuate substanţe toxice ca mercurul, triclosanul - un agent antibacterian utilizat în produse de larg consum, precum săpun sau pastă de dinţi - sau atrazina, un erbicid.

Studiul, publicat recent, a analizat mostre de ţesut prelevate de la 83 de balene şi delfini găsiţi eşuaţi în diverse zone, de la Carolina de Nord până în sudul Florida, decedate în perioada 2012 - 2018. Unsprezece specii de animale au fost testate pentru 17 toxine.

Astfel de informaţii sunt greu de colectat de la animalele vii, iar exemplarele eşuate sunt adesea în stadii avansate de boală sau de degradare, a detaliat Justin Perrault, un alt participant la studiu, cercetător în cadrul Loggerhead Marinelife Center din Juno Beach, Florida.

„Unele dintre cantităţile de mercur pe care le-am găsit au fost cele mai ridicate descoperite oriunde în lume", a spus Perrault. „Este revelator. A observa astfel de niveluri ale unora dintre aceşti contaminanţi este un lucru alarmant", a spus Perrault.

În ciuda nivelurilor ridicate constatate, studiul nu a putut determina dacă toxinele au reprezentat cauza eşuării acestor animale, a precizat James Sullivan, director executiv la Harbour Branch. „Este dificil de estimat dacă toxinele au fost asociate cu motivul pentru care animalul a eşuat'', a spus Sullivan. ''Dar aceste probleme de sănătate se adună. Un astfel de animal este mult mai susceptibil să moară din cauza unor afecţiuni naturale sau a problemelor de mediu, la fel cum oamenii sunt mai predispuşi să se îmbolnăvească din cauza coronavirusului dacă suferă de boli subiacente'', a adăugat el.

Deşi studiul s-a concentrat pe zona de sud-est a Statelor Unite, are implicaţii extinse pentru conservarea mamiferelor marine, a subliniat John Calambokidis, biolog în cadrul Cascadia Research din Olympia, Florida. „Sunt multe lucruri pe care nu le cunoaştem despre cantitatea de contaminanţi care se acumulează şi care ar putea afecta mamiferele marine", a spus Calambokidis, adăugând că datele oferite de acest studiu sunt valoroase deoarece ''există atât de multe substanţe chimice care sunt utilizate de oameni şi care pătrund în mediul înconjurător, multe dintre ele nefiind testate în acest sens".